Arta de a fi parinte

Atata vreme cat copilul este mic si isi accepta dependenta de parinti, totul pare simplu. Lucrurile se complica pe parcurs. Asa ni se pare. De fapt, nimic nu este simplu in cresterea si formarea unui copil.

Daca s-a lovit, il doare
Greselile se pot strecura devreme.
Copilul zburdalnic s-a lovit. Genunchiul julit doare. Copilul plange. Mai intai il luam in brate, ca sa se simta in siguranta.

Il consolam – stim ca doare, dar o sa treaca – si abia apoi, cand durerea a trecut si lacrimile s-au zvantat, cat inca mai ramane spaima, putem sa-i spunem: „Ai vazut ce se intampla daca…?' si asa mai departe, discursul de rigoare, pe un ton cald din care el sa inteleaga ca nu ne preocupa decat siguranta lui.

Nu-l speriem cu doctorul care va veni si ii va face injectie daca nu e cuminte. Doctorul este un om bun iar injectia, desi doare, este un lucru bun pentru ca te face sanatos. Astfel, un vaccin nu va mai parea o pedeapsa nemeritata.

In debara nu se ascunde bau-bau, politistii nu iau copiii obraznici, ci ii ajuta pe cei care se pierd sa ajunga acasa.
Nu trebuie sa faci asta pentru ca asa spune mama ci pentru ca e mai bine pentru tine asa.

O nota proasta nu inseamna sfarsitul lumii
Am vazut deseori copii plangand pentru o nota proasta. Si eu am varsat lacrimi din belsug pentru trei litere „mancate' la dictare, pentru un plus in loc de minus, pentru un 8 in loc de 10. De ce plangeam? Imi parea rau ca ratasem din neatentie un 10 sau ma temeam de ceea ce urma acasa. Sincer, plangeam din ambele motive.

Nu e deajuns regretul copilului? In universul inca limitat al scolarului, o nota proasta este o mica drama. Dar el poate lua o nota mai buna data viitoare, daca lucreaza putin mai mult si se obisnuieste cu cifrele si cu cuvintele complicate.

Nu-l certam in fata invatatoarei si nici intr-un caz in fata colegilor! In fata tuturor, parintele este aliatul lui de nadejde. Orice discutie serioasa are loc acasa, intre patru pereti'.

„Alina cum poate sa scrie asa de frumos?' Copilul se va simti umilit si tradat. Si va gandi: „Poate, la urma urmei, eu n-o sa fiu niciodata ca Alina. Poate ei ar vrea ca Alina sa fie copilul lor, nu eu.'

Adolescentul nu este o alta specie
Adolescentul este doar un om mai tanar. Mai lipsit de experienta si, in plus, surprins de tornada pubertatii. Trebuie sa fim vigilenti. Copiii nostri vor trece prin ce am trecut si noi, dar mult mai devreme, se pare. Nu ajuta la nimic incercarea de a le da ceasul biologic inapoi.

„Eu, la varsta ta, nu ma machiam.' „Eu, la varsta ta, nu ieseam cu fete in oras.' Dar cand ai facut-o prima data? Scade doi-trei ani si vei afla varsta corecta pentru un copil din zilele noastre. Stiinta se ocupa de cauze. Noi trebuie sa acceptam efectul.

Acum se va vedea cata incredere am reusit sa le inspiram in anii petrecuti impreuna. Este foarte important sa fie sinceri, deschisi. Sa stim tot ce fac, cand, unde si cu cine, ca sa putem sesiza la timp orice pericol de orice natura.

Daca ii vom dezaproba sistematic, daca ne vom scandaliza, daca ii vom spiona in loc sa-i intrebam deschis, rezultatul va fi o reactie de aparare, de ascundere a unor adevaruri, chiar nevinovate.
Este greu, dar trebuie. Trebuie sa acceptam ceea ce, la prima vedere pare inacceptabil.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3