Colinde si traditii de Sarbatori

Steaua
De la Craciun si pana la Boboteaza, copiii umbla cu Steaua, un obicei vechi, care se intalneste la mai multe popoare crestine. Acesta aminteste de steaua care a vestit nasterea Pruncului Iisus in ieslea de la Betleem si care i-a calauzit pe cei trei magi.

Cum confectionezi Steaua
Steaua trebuie confectionata dintr-un cerc de lemn sau dintr-o sita, in care se infig sase, opt sau douasprezece coarne triunghiulare, facute din lemn de brad, iar deasupra se pune un alt corn, numit „turu”.

Steaua trebuie imbracata in hartie de diferite culori, iar colturile razelor trebuie impodobite cu ciucuri colorati si clopotei.

Razele sunt legate intre ele cu sfoara, pe care se lipeste hartie colorata marunt taiata, unele stele avand doua randuri de astfel de hartii.

Pe cel mai inalt corn, este zugravita scena amagirii lui Adam si a Evei de catre sarpe, iar pe celelalte sunt ingeri, Luna, Soarele si stelele.

In mijloc se afla Maica Domnului cu Pruncul Iisus, Iosif, si cei trei magi. Scena e luminata pe dinauntru de un felinar mic sau de o lanterna atunci cand se umbla cu Steaua si dupa ce s-a innoptat.

Cantecele de Stea se canta in noaptea de 24 spre 25 decembrie, dar ele pot continua pana pe 27 decembrie. Grupuri de cate doi copii („stelari”) sau trei („crai”) merg cu Steaua, cutreierand atat satul lor, cat si satele vecine, vestind tuturor nasterea Mantuitorului.

Cand se intalnesc doua grupe de „stelari” sau de „crai”, exista obiceiul ca cei mai mici ori straini de acel loc sa „inchine” steaua, sa ingenuncheze in fata celeilalte si sa aplece steaua grupului sau de trei ori, usor, cu cornul din varf spre pamant.

Dupa aceea se despart, Steaua care a primit inchinaciunea plecand prima, cealalta trebuind sa se indrepte in directie opusa.

Copiii se aduna seara pe la casele lor, impart ceea ce au primit.
Binecunoscutele versuri sunt doar ultima parte a colindului, care e precedat de cateva cuvinte adresate gazdei si de explicatii despre nasterea lui IIsus.

Forma completa a colindului s-a pierdut in timp, accentele teatrale si interpretarea pe roluri existand astazi doar in textele folclorice pastrate in carti ori in satele foarte izolate ale tarii.

Vicleimul (Irozii)

Un alt obicei incarcat de teatralitate este Vicleimul sau Irozii. Cu acesta se merge la colindat din noaptea de Craciun si pana in noaptea de Boboteaza.

Cu timpul, Vicleimul s-a transformat intr-o reprezentatie dramatica desavarsita, aducand in scena personaje re-ale, care prezinta momentul Nasterii Domnului, precum si alte scene cu o semnificatie deosebita.

Acest obicei plin de sensuri profunde aduna o serie de personaje: pe regele Irod cel crud, pe cei trei crai de la Rasarit (Baltazar, Gaspar si Melchior), pastori si soldati romani.

Cei trei crai merg sa duca Pruncului Sfant daruri (aur, smirna si tamaie), asa incat colindatorii trebuie sa aiba in „recuzita” lor aceste elemente.

De asemeni, pentru o reprezentare cat mai realista, cei trei se vor imbraca cu hainele cele mai alese: camasi albe, brauri rosii, cu buzdugane in maini, iar capetele sa fie acoperite de coifuri aurii sau argintii. Irod trebuie sa aiba o infatisare cruda (chipul sa-i fie pictat astfel incat rautatea sa i se vada pe fata) si trebuie sa fie inarmat.

Magii si Irod poarta un dialog, in care fiecare se prezinta si canta colinde despre Nasterea Domnului.
Totul este magistral regizat, mai ales ca, pe langa partea religioasa a colindului, s-a nascut si una profana, „jocul papusilor”.

Scena este inlocuita cu o lada (cutie) purtata de doi baieti, in interiorul careia se afla decorul si evolueaza marionetele: Mos Ionica, ingrijitorul curtii, si o paiata, care sunt manuite din afara.

Acestea dau nastere la o serie de scene care prezinta diverse intamplari si obiceiuri prin care sunt ridiculizati hotii, fricosii si femeile neserioase. Satira trebuie sa fie evidenta, nu disimulata; se fac inten?ionat glume lipsite de rafinament.

Colindul este insotit de dansul traditional Irodul, in care fiecare personaj danseaza separat, dupa care toti se prind intr-o hora. In trecut, multor oameni nu le prea placea sa primeasca irozii, invocand drept scuza faptul ca acestia se „rastesc” cu sulitele lor spre icoanele din casa, ceea ce este un mare pacat.

Despre cei care se fac irozi se crede ca ingerul lor pazitor nu se apropie de ei timp de 40 de zile. Pierduta in timp, aceasta datina pastreaza insa atmosfera de sarbatoare si emotia unui veritabil spectacol al lumii.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3