Mai exista viata de cuplu dupa ce devenim parinti? - REVISTA BABY: Pentru părinti și copii

Exista multe mituri in legatura cu relatiile de cuplu si casatoria. Femeile si barbatii vin sau intra intr-o relatie cu un set de credinte, nevoi, dorinte, asteptari si cereri care de cele mai multe ori sunt neexprimate.

Una dintre cele mai cunoscute este aceea care spune ca „daca ne iubim, o sa fie cum imi imaginez eu”, adica ea crede ca totul va decurge cum vrea ea, iar el traieste cu impresia ca lucrurile vor sta cum doreste el.

Dar in cuplu, fiecare dintre parteneri este diferit. Si prima mare diferenta dintre cei doi este aceea de identitate sexuala (in cazul cuplurilor de heterosexuali).

Cum spunea un cunoscut autor, femeile vin de pe Venus si barbatii de pe Marte. Prin urmare, avem experiente de viata cu totul diferite, in functie de ceea ce am trait si prin ochii cui am trait. Apoi sunt diferente legate de ceea ce fiecare isi doreste pentru sine, pentru viata lui, pentru familia lui.

Atunci cand aceste lucruri raman neexprimate, se creeaza un teren fertil pentru multe „buruieni” in relatia de cuplu. Asa s-a intamplat si in cazul Roxanei si al lui Matei.

Exprimarea dorintelor este esentiala pentru ca partenerii sa se inteleaga unul pe celalat.

„Casatoria” – proiectul de viata comun Roxana si Matei s-au cunoscut acum opt ani, au inceput sa iasa din ce in ce mai des, s-au placut mult si, dupa opt luni, s-au mutat impreuna. Le placea sa se plimbe, sa mearga in vacante, in vizite, sa faca planuri, dar din cand in cand, apareau discutii si dispute care se solutionau la mica intelegere, fiecare avand libertatea sa plece oricand.

Dupa cinci ani de convietuire si la insistentele familiei, au decis sa se casatoreasca. Pana atunci, cei doi se bu-curau doar de a fi unul langa altul, fara sa se gandeasca neaparat ce ar putea sa insemne o viata intreaga impreuna, fara sa se angajeze intr-un proiect de viata comun. In aceasta situatie se afla in prezent multe cupluri tinere.

Ei s-au gandit ca, daca se inteleg, pot trai mai mult timp asa. Ceea ce nu stiau pe atunci era ca viata de cuplu incepe atunci cand cei doi parteneri isi asuma un angajament in legatura cu un proiect de viata comun, care este impartasit de amandoi.

Angajamentul acesta nu este dictat sau dat in mod implicit de casatoria lor civila sau religioasa. De multe ori se intampla ca proiectul ei sa nu fie acelasi cu al lui, insa credinta majoritatii este ca, daca partenerii se iubesc, in mod automat proiectul unuia va fi acelasi si pentru celalalt.

Este ceea ce s-a intamplat si in cazul Roxanei si al lui Matei. In proiectul ei, Roxana visa un partener care sa stie sa mentina romantismul pe parcursul anilor, sa vrea o casa proprie pentru familia lor, sa o ajute la me-naj, sa fie persoana cu care sa poata sta de vorba ore in sir, sa fie pasionat de suspansul intamplarilor ei de zi cu zi.

Visa un tata care sa schimbe pampersi si sa duca copiii la scoala si la doctor. In schimb, proiectul lui Matei era diferit, oricat de mult se iubeau cei doi. El visa la o sotie sexi, o buna prietena, o mama devotata, o buna gospodina, care sa se ocupe de el, la o persoana care sa-l admire mereu si sa nu-l contrazica. Isi dorea ca el sa fie mereu in centrul atentiei ei, chiar si dupa aparitia copiilor.

In momentul casatoriei, Roxana avea 29 de ani. Este primul copil la parinti din cei doi si este obisnuita sa vorbeasca si sa imparta o casa cu altcineva apropiat de varsta ei. Matei avea 31 de ani. Singur la parinti, este obisnuit ca totul sa se desfasoare in jurul dorintelor si nevoilor lui.