„Micii campioni” ai terapiei acvatice

Iubeste terapia acvatica' atat de mult incat a indraznit sa devina studenta aproape la jumatatea vietii, apoi sa ia totul pe cont propriu, sa-i invete si pe altii si sa construiasca un bazin special doar pentru scufundarile bebelusilor.

Piscina Clubului Micii campioni', clubul creat de Georgeta, e goala la ora asta. Inauntru e liniste, miros de curat, de soare si de pereti inveliti intr-o caldura placuta.

Apa limpede-cristal, de un albastru adanc, aproape neverosimil, arata ca o invitatie la balaceala. Linistea e insa doar o iluzie, fiindca dinspre coridorul de la intrare se imprastie larma de voci subtirele.

Inotatori… in pampersi
Haide Denisa, iubitica, vino tu la Geti'. Si eu, si eu…', Si tu, ca si tu esti iubirea mea cea mare, nu?', Dar, uite, acum sa inceapa Denisa, ca e fetita. Sa fiti cavaleri voi, baietii, da?'.
Las-o la mine in brate', Usor, usor', Nu-ti fie teama puiule', Hai, si mamica in apa', Pai mamica nu prea vrea', Haide, haide, lasa, nu fii lenesa' ,'Este, Vladut? Uite la el cum rade, draga. Asa, puiule, asa'.

Copiii, fiindca aproape toata suflarea prezenta in piscina cu apa calda, sunt copii, se aliniaza frumos unul langa altul pe marginea bazinului. Stati un pic, stati un pic'. Geta, varata in apa pana aproape de piept, cu… cea mica in brate, arata intocmai ca un general pe campul de lupta. Haide, numaram pana la trei, da?'.

Toti cei din jur motaie din cap a aprobare cu ochii in ochii Getei. Fiecare, de la mic la mare, pare ca asteapta un semnal ca sa se azvarle in apa. Gata?', Doi, trei, si!'. Ceea ce urmeaza nu mai tine de nici un fel de joaca ori de zbenguiala vesela dinainte.

Privit de pe margine, e un spectacol colorat si chicotitor, dar de acolo, din mijlocul albastru si transparent al apei, e doar munca, pur si simplu. Ar putea sa para o joaca de-a scufundatul, de-a intratul cu capul la fund, daca cei care dau vartos din maini la un metru si ceva sub apa, n-ar fi doar niste bebelusi. Chiar asa.

Bebelusi de-adevaratelea, cu bavetica, boneta si biberonul tinut cald in plasa mamicilor, cu suptul la san si cu pemparsii' din dotare, dar niste pemparsi' speciali, niste costume de baie' supercolorate prin care nu trece apa. Ei sunt Micii campioni' ai Georgetei.

Mare parte dintre inotatori' au pe aproape de opt – zece luni, dar nici unuia pare sa nu-i fie frica de oglinda miscatoare din fata lui. Ai senzatia ca vezi un joc al delfinilor in mare, asa, ca in documentarele acelea superbe, filmate, de pe canalul Discovery.

Fete rotunde de bebelusi, incordate de respiratia tinuta in piept, ochi clipind curiosi, pufnituri improscand apa de pe nasucurile carne si gurite deschise lacome dupa aer. Printre fetele zambitoare si vesele siroind de apa sau preocupate comic de ceea ce li se intampla, se aud indicatiile profesoarei', intretaiate de efortul scufundarilor facute, pas la pas, cu cei mici.

Hai si tu, acum', Inca doua, inca doua', Haide, cu mine odata, hai, acum, si!', Da din picioare, nu sta', Hai, mamica, si tu, ce faci?', Lasa-l la mine in brate, daca ti-e teama', Acum!'. Nu, nu-l scoate inca, lasa-l sa iasa singur'. Prinde-l asa, usurel, si tine-l la piept. Uite-asa cum fac eu, vezi?', Bine, bravo. Hai!', Acum, de la inceput'.

Din nou, de la capat, adulti si copii, invatand impreuna primii pasi' intr-un alt mediu, diferit de ceea ce stiau pana acum. Miscari ezitante la inceput, dar mai toate din partea mamicilor, nu a mititeilor de-o schioapa, aruncari plonjate pana la podeaua bazinului, separandu-se si inchipuind un fel de desene pe fata si in adancul apei, picioarele, apoi bratele micute intinse ca pentru inceputul unui stil de inot nou, nemaivazut.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3