Spune-mi o poveste!

Povestile cu monstri
Nu citi asemenea povesti copiilor mici, mai ales daca respectivele carti sunt ilustrate! O poveste nevinovata, plina de invataturi sau de pilde, poate declansa la un copil temeri care il pot urmari pana la maturitate.

Daca ai inceput-o si copilul este interesat de ea, schimba denumirea personajelor monstruoase si nu expune copilul la imaginea desenata a personajului. Pentru el, desenul are valoare de realitate. Cunosc pe cineva care a reusit sa semene teroarea in sufletul unui copil cu o foaie pe care pictase o pata mare de cerneala neagra, care putea semana cu orice, inclusiv cu un diavol.

Copilul a crezut ca acela este chiar necuratul si se temea de foaie, fiind in stare sa stea nemiscat ore intregi pe o canapea, numai sa nu iasa uratul din foaie.

Povestile cu animale
Sunt cele mai indicate pentru copiii sub patru-cinci ani. Ei primesc cu mai mare usurinta povestile cu animalute (la fel de neajutorate ca si copiii in lumea oamenilor mari), pe care le pot si „juca apoi cu jucariile de plus pe care le au in casa.

Povestile despre animale isi au originea in timpurile foarte vechi din istoria omenirii, cand omul era slab in fata animalelor. Oamenii au simtit nevoia sa „umanizeze, prin povesti, fiarele de care se temeau, personificandu-le, punandu-le sa faca lucruri pe care le faceau si ei, iar mai tarziu le-au utilizat in fabule, satirizand astfel defectele oamenilor.

Povesti inca din burtica
Multi dintre noi asteapta varsta de trei-patru ani pentru a citi copilului povesti, pretextand ca nu sta sa le asculte, ca nu intelege nimic, ca e prea mic. Povesti nu sunt doar cele de doua-patru pagini, ci si cele fara „mult scris, numai cu imagini si trei vorbe in subsolul paginii, in care o ratusca se plimba pe lac, papa graunte, vine ploaia, apoi intra in casa.

Poveste este un fragment de viata din lumea animalelor sau a oamenilor, simplu, banal, din care copilul invata ceva – daca ploua, te adapostesti. Chiar de cand este in burtica, ii citim povesti frumoase, fara conflicte, pline de iubire si blandete, caci atunci cand citesti cu voce tare puiului tau, el se linisteste, te asculta, si, uimitor, chiar invata ceva din lumea de afara. Sau adoarme.

Reguli la citit povesti:
Lungimea:
Povestea trebuie sa aiba lungimea adecvata varstei copilului – maximum o pagina pentru copiii sub trei ani, doua pagini pentru copiii sub cinci ani, si mai mult pentru cei peste sase ani.

Ilustratia:
Povestile trebuie neaparat insotite de imagini, care sa ilustreze textul; daca nu sunt in carticica, deseneaza impreuna cu cel mic povestea sau decupeaza imagini din reviste sau carti vechi.

Intonatia:
Daca nu stim sa citim povestile cu intonatie si modularea vocii specifica fiecarui personaj, mai bine nu mai citim deloc si lasam casetele sau CD-urile de pe piata sa faca asta in locul nostru.

Repovestirea:
Dupa citire, se face o rediscutare a povestii dupa imagini sau desene, sa vedem ce a inteles copilul, daca prefera un personaj, daca are nelamuriri sau daca l-a speriat ceva.

Text: Cristiana Haica, Foto: HEPTA/PHOTONONSTOP.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
ziareonline.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Trending news
Mai multe din Comportament