Activ, dinamic, sau doar „zbantuit? Deseori, chiar daca ne este greu sa il stapanim, ni se pare normal sa aiba multa energie. Dar cand devine aceasta hiperactivitate o problema?
Desigur, e foarte bine ca un copil sa fie energic: aceasta dovedeste atat faptul ca este sanatos fizic, cat si faptul ca are toate premisele sa se dezvolte ca un adult hotarat si capabil sa-si afirme propriile sale pareri.
In sens pozitiv, hiperactivitatea normala a copilului inseamna sa-i placa sa se joace, sa alerge, sa se bucure, in general, de posibilitatile sale de a explora lumea.
De asemenea, el va comunica mai bine cu cei din jur, pentru ca este o fire placuta (nimanui nu-i plac morocanosii, iar copiii au tendinta sa-i exploateze si sa-i raneasca pe cei prea tacuti sau prea retrasi si care nu se joaca cu ei).
Dar nu uita ca una este „energic si alta „prea energic.
Un copil care vorbeste urat, care tinde sa fie agresiv cu ceilalti, adulti sau copii deopotriva, unul care alearga fara sa se opreasca ore intregi sau care nu poate sta locului macar 40 de minute (nu este vorba de cei prea mici, ci de cei de varsta scolara, in general, care ar trebui sa poata fi atenti o ora intreaga de curs) si macar pentru ceva care il intereseaza, atunci este clar ca trebuie sa iei masuri.
Iata, mai jos, cateva dintre situatiile in care se poate dezvolta hiperactivitatea.
1. Dieta si metabolismul
Multi dintre copii au un metabolism extrem de eficient, care permite obtinerea caloriilor si a substantelor necesare dintr-o cantitate foarte mica de hrana.
In unele cazuri, surplusul de energie trebuie ars mai rapid pentru a nu forta ficatul sa lucreze suplimentar sau pentru evitarea aparitiei obezitatii.
Acest tip de activitate metabolica foarte frecventa la copii conduce deseori la hiperactivitate. Din acest motiv, parintii care au copii hiperactivi ar trebui sa consulte un medic in stabilirea dietelor si mai ales a regimului de activitate fizica.
INFO
Este normal ca la varste mici copilul sa alerge mai mult. Copilul mic se afla in plin proces de crestere.
Mai ales cei care nu merg inca la scoala, nu au prea multe „griji: ei mananca bine (asta nu inseamna ca si mult), se odihnesc, iar ocupatia lor principala este jocul, chiar daca acesta reprezinta o explorare a lumii inconjuratoare.
Copilul isi cunoaste mediul prin joaca, deci orice gest al sau releva nevoia de a obtine informatii. In plus, apare necesitatea antrenarii reflexelor.
Ca in intreaga lume animala, la varste mici este nevoie ca, dupa stabilirea functionala a unor reflexe, acestea sa fie rodate, antrenate, verificate. Ca urmare, pentru intarirea acestor legaturi reflexe este nevoie de un surplus de miscare.
Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4