Energie prea multa sau ADHD?

2. Probleme de sanatate
Surplusul de activitate, miscarea uneori dezordonata, deseori nervoasa, insotita de multe ori de fuga sau de manifestari usor agresive demasca atingerea sau chiar depasirea hiperactivitatii normale.

Acest fenomen nu este obligatoriu incadrabil la tulburari ce tin de domeniul psihiatriei, ci, de cele mai multe ori, este vorba de o usoara dezechilibrare temporara la nivelul creierului motor (al miscarii) sau a celui afectiv.

O hiperactivitate la limita normalului sau trecuta de aceasta limita este, in 70% din cazuri, o incercare disperata a creierului sa se echilibreze sau sa anunte prin acest comportament ca in mediul sau de viata exista probleme care-l supara.

Hiperactivitatea care depaseste limita normala este de fapt o prima manifestare de tip nevrotic a copilului aflat fie intr-o criza biologica a dezvoltarii, fie intr-o criza de adaptare la factorii nocivi din mediul in care traieste, asa cum ar fi certurile la care asista, lipsa de contact afectiv cu parintii sau fumatul pasiv.

INFO
Tulburarea proceselor de invatare. Cercetarile recente, finalizate la inceputul lunii martie 2007 de catre psihologii canadieni, au dovedit ca ritmul descarcarilor electrice nervoase care conduc la o hiperactivitate normala reduc considerabil, pana la 60%, viteza proceselor de invatare.

Acest aspect se datoreaza si unor produsi chimici generati de acumularile de acid lactic din muschii suprasolicitati in activitate, cat si a complexarii unor cai nervoase din lobii temporali ai creierului cognitiv (al invatarii).

Creierul afectiv
Cercetatorii britanici au descoperit, tot anul acesta, ca o hiperactivitate anormala a copilului poate scadea nivelul secretiei de serotonine in unele zone din creier.

Scaderea ritmului descarcarii acestor mediatori care transmit chimic mesaje complexe poate afecta drastic toate compartimentele nervoase ale creierului legate de senzatii, trairi si sentimente. Aceste dezechilibre pot conduce treptat la adevarate boli psihice.

3. Probleme sociale
Incapacitatea adaptarii la o viata sociala de grup este una din marile probleme ale copilului cu o hiperactivitate anormala.

Astfel, daca micutul normal hiperactiv este in unele cazuri acceptat de anumite medii de copii, micutul cu o hiperactivitate anormala risca sa fie exclus de aceste grupuri sociale mai ales pentru ca este deseori incapabil de a-si controla agresivitatea.

INFO
Relatia cu parintii, educatorii si de regula cu adultii devine mai dificila in cazul copilului cu hiperactivitate anormala.

Pentru aceasta este nevoie de foarte multa comunicare blanda si in special cu mamica, directionata la inceput spre temele sale de interes si apoi delicat ghidata catre aspectul educativ.

4. Cand este vorba despre ADHD?
Sindromul ADHD este o denumire generica ce se refera o multime de probleme ale reactiilor nervoase normale de aparare a organsimului.

Hiperactivitatea anormala este deseori corelata cu acest sindrom manifestat prin tulburarea functiilor atentiei si impulsivitate, uneori chiar si agresivitate, violenta.

In general, semnele care pot demasca un eventual ADHD al copilului sunt distragerea atentiei de catre sunete sau imagini aparent neimportante, incapacitatea de a-si duce sarcinile la bun sfarsit, o permanenta miscare, deseori necontrolata, lipsa totala a rabdarii, insomnii, incapacitatea de a urmari pana la final o fraza, un film, o emisiune TV sau o melodie, sau incapacitatea de a relua, dupa o intrerupere, activitatea desfasurata.

Deseori apar fuga necontrolata si uneori rasul sonor sau tipetele, indiferent de ceea ce copiii respectivi doresc sa comunice.

Daca toate acestea sau cel putin patru elemente dintre cele enumerate apar frecvent in comportamentul micutului, este posibil sa fie vorba de ADHD, Tulburarea cu Deficit de Atentie si Hiperactivitate, o afectiune reala, care nu trebuie neglijata, pentru ca poate avea un impact puternic asupra intregii familii.

INFO
ADHD este o tulburare neurologica atribuita unei intarzieri de dezvoltare a conexiunilor cerebrale, afectand inhibitia si autocontrolul. Are o componenta ereditara puternica si poate crea probleme de adaptare care vor afecta viata viitorului adult.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4