Cele mai frumoase poezii scurte pentru copii

Poeziile nu trebuie să lipsească din viețile celor mici. Poeziile ajută la dezvoltarea cognitivă și emoțională a copiilor, le stimulează imaginația și latura creativă, le îmbogățește vocabularul și contribuie la starea lor generală de bine prin ritm și muzicalitate.

Pentru toți micuții care adoră versurile și pentru cei care abia acum le descoperă gustul, am pregătit o selecție inedită cu unele dintre cele mai frumoase poezii scurte:

• Cântec de primăvară (Şt. O. Iosif)

Înfloresc grădinile,

Ceru-i ca oglinda;

Prin livezi albinele

Şi-au pornit colinda…

Cântă ciocârliile

Imn de veselie

Fluturii cu miile

Joacă pe câmpie.

Joacă fete şi băieţi

Hora-n bătătură

Ah, de ce n-am zece vieţi

Să te cânt, Natură!

• Soarele vrăjitor de (Emilia Plugaru)

Ghiocelul nu-i o floare,

Ci… un fulg de nea pe care

Soarele l-a tot vrăjit

Până fulgul… a-nflorit!

Citește și: 7 povești scurte pentru adormit copiii

• Melc, melc, codobelc

Melc, melc, codobelc,

Scoate coarne boureşti

Şi te du la baltă

Şi bea apă caldă;

Şi te du la Dunăre

Şi bea apă tulbure;

Şi te urcă pe buştean

Şi mănâncă leuştean;

Şi te urcă pe sălcioară,

Roade frunza, fă-o rară,

Că e dulce, ba-i amară,

Scoate-ţi coarnele afară!

• La mijloc de codru (Mihai Eminescu)

La mijloc de codru des

Toate păsările ies,

Din huceag de aluniș,

La voiosul luminiș,

Luminiș de lângă baltă,

Care-n trestia înaltă

Legănându-se din unde,

În adâncu-i se pătrunde

Și de lună și de soare

Și de păsări călătoare,

Și de lună și de stele

Și de zbor de rândunele

Și de chipul dragei mele.

• Bată vântul (Grigore Vieru)

Bată vântul cât de tare,

Nu se stinge mândrul soare!

Bată vântul cât o vrea,

Nu se stinge nici o stea!

Bată vântul fără milă,

Nu se stinge-a mea lumină!

Bată vântul furios,

Nu mai dă soarele jos!

Citetește și: Cum să inventezi cele mai frumoase povești pentru copii

• Iada (Tudor Arghezi)

Între iezii din cireadă

S-a născut de-o săptămână,

Dintr-o capră mai bătrână,

Dar zburdalnică, o iadă.

E bălţată-n fel de pete,

Zugrăvite ca pe var

Când, prin vişini şi arţar,

Bate luna în părete.

Dar pestriţă şi bălţată,

Albă, neagră, stacojie,

S-a-ntrecut în fudulie –

Şi-i stă bine, că e fată.

Iar în frunte, iada mea

Poartă, brează, semn: o stea.

• Gospodina (Otilia Cazimir)

 O furnică duce-n spate

Un grăunte jumătate.

-Încotro fugi surioară?

-Ia, mă duc şi eu la moară.

Şi-s grăbită, şi-s grăbită,

Că mi-i casa ne-ngrijită

Şi mi-s rufele la soare

Şi copiii-mi cer mâncare.

Că la noi în muşuroi

Nu e timp pentru zăbavă

Că de n-am fi de ispravă

Ar fi vai şi-amar de noi.

Citește și: De ce nu mai citim povești?

• Somnoroase păsărele (Mihai Eminescu)

Somnoroase păsărele

Pe la cuiburi se adună,

Se ascund prin rămurele-

Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,

Pe când codrul negru tace;

Dorm și florile-n grădină –

Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape

Între trestii să se culce –

Fie-ți îngerii aproape,

Somnul dulce!

Peste-a nopții feerie

Se ridică mândră luna,

Totu-i vis și armonie –

Noapte bună!

• Iscoada (Tudor Arghezi)

De cum s-a ivit lumina.

A ieşit din stup albina,

Să mai vadă, izma creaţă

A-nflorit de dimineaţă?

Se-ngrijeşte, gospodină

De-nfloreşte și sulfină,

Căci plutise val de ceaţă,

Astă-noapte, pe verdeaţă.

• Moş Andruşca (Otilia Cazimir)

Moş Andruşca, iepuraş,

A pornit-o spre oraş,

Cu chitara la spinare,

Ca să facă o cântare.

Dar vulpoiul vânător

Stă cu puşca la picior.

Uite-l cum ridică puşca

Să-l împuşte pe Andruşca!

Pif-paf! Măi puşcaş,

Unde-i bietul iepuraş?

• Ghicitoare (Tudor Arghezi)

Ghicitoarea ştiu că-ţi place,

Ce-i ca un burduf de ace?

Ca un pepene cu ţepi?

Ia gândeşte-te. Pricepi?

Şi răspunde-n doi-trei timpi,

Cine are mii de ghimpi?

Cui îi ustură şoriciul?

N-ai ghicit că e ariciul?

sursa foto – 123rf.com