De ce se balbaie?

Nu excludem aceas­ta posibilitate, dar in geneza balbaielii ra­por­tul dintre copil si parintii sai, mai ales cel cu mama, este fun­damental.

Eliminarea sentimentului de vino­vatie, constient sau nu, pe care parintii copilului cu balbism il resimt prin pro­iec­tarea vinovatiei asupra factorilor ex­terni nu duce nicidecum la ameliorarea situatiei copi­lului, deoa­rece se mentine sursa primara, chiar daca are loc o pe­na­lizare a cadrelor didactice, mutarea din gradinita – chiar se poate ajunge la cronicizarea tulburarii.

Ce trebuie sa faca parintii

  • Sa asculte copilul si ceea ce spune si cum spune, cu semnale verbale si neverbale.
  • Sa nu imite copilul si nici sa nu glumeasca pe seama defectului de vorbire.
  • Sa ii atraga atentia asupra ex­primarii atunci cand nu este co­recta, facand gesturi care sa ii arate copilului ca este iubit, avand un comportament mai dragastos decat in mod obisnuit, pentru a evita amplificarea frustrarii din cauza neputintei de a se exprima, sa ii spuna copilului ce mul­tu­mit este (parintele) cand se exprima bine.
  • Trebuie avuta in vedere schimbarea tuturor factorilor favorizanti ai disfunctiei amintiti mai sus.

Unde si de ce gresesc parintii
Copilul face efort pentru a vorbi, nu reuseste de la inceput sa emita o vorbire fluida. Parintii exercita adesea o presiune prea mare asupra copiilor, evaluand in permanenta felul in care acesta vorbeste si solicitandu-I sa „vorbeasca frumos.

Decalajul dintre cererea parintilor si capacitatile lin­g­vis­tice ale copilului in acel moment, performanta solicitata intr-un mo­ment nepotrivit, chiar daca cererea este punctuala, pot fi momentul declansa­tor direct sau indirect al balbaielii.

Si solicitarea verbala sau neverbala de a face lucrurile „mai repe­de („ma gra­besc, „hai odata, „me­reu te mosca­iesti), poate produce, se­cun­dar, un efort din partea copilului de a-si de­pa­si posibilitatile lingvistice ale mo­men­tului si poate declansa tulburarea.

Ce ar fi bine sa stii

  • Cu cat debutul este mai precoce, cu atat pronosticul este mai bun, dar pronosticul este mai putin bun daca debutul este brutal.
  • Declansarea balbaielii este atribuita si reactiilor neadaptate ale parintilor in fata tulburarilor de fluenta ale copilului.
  • Parintii care au un copil cu aceasta tulburare vorbesc repede sau fac pauze scurte in vorbire.
  • Obiceiul de a termina frazele in locul copilului, de a pune multe intrebari odata, de a vorbi aman­doi deodata copilului pot fi cauze declansatoare.

Cateva date

  1. Balbaiala incepe in copilarie, si la peste 75% dintre cazuri – inainte de trei ani si jumatate. Aceasta este o tulburare care dispare singura la trei copii din patru.
     
  2. Desi perioada cuprinsa intre doi si cinci ani este cea mai expusa la instalarea balbaielii, ea poate aparea la orice varsta cuprinsa intre doi ani si pubertate.
     
  3. Se observa o scadere a tulburarii in cele doua sau trei luni dupa debutul ei, dar dupa aceasta ea tinde sa se cronicizeze progresiv.
     
  4. Perioada in timpul careia balbaiala dispare spontan la copii e inainte de inceputul scolii. La varsta adulta, numai 20-30% dintre su­biecti mai sunt afectati de aceasta tulburare.

Reactii ale copilului
Copilul este con­stient de dificultatea pe care o are de a vorbi determina la ceilalti o anumita reactie, care este, cel mai adesea, negativa. Atunci va face mai mult efort de a vorbi si, din pacate, aceasta presiune accentueaza dificultatea, copilul se balbaie si mai mult.

Acest lucru il poate conduce, in timp, la atitudini de inchidere fata de relationare, la manie, furie (creste posibilitatea manifestarilor auto si heteroagre­sive, in functie de varsta copilului) sau tristete, dezna­dejde.

Constientizarea tulburarii este o indicatie foarte im­portanta in tra­tament – primii ani de viata, care ar trebui sa fie anii bucuriei si lipsei de griji, sunt um­briti de sentimente puternice de jena, rusine; reactia parintilor, determinata de dificultatea de vorbire, provoaca o suferinta copilului. Constiinta pe care o are copilul despre tulburarea sa si contextul familial im­pun o abordare specifica.

Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Trending news
Mai multe din Comportament