Hepatita si formele ei la copii

Hepatita C la copii se poate transmite transplacentar, dar si post-transfuzional. 50 – 80% din cazuri se cronicizeaza, 20% evolueaza spre ciroza.

Formele acute de hepatita
Perioada de incubatie a hepatitei B variaza de la sase saptamani la sase luni. Administrarea de imunoglobuline antihepatita B cand se suspicioneaza un risc de infectie creste perioada de incubatie, dar atenueaza severitatea bolii.

Manifestarile formei de debut ale hepatitei B seamana cu cele ale hepatitei A, doar nivelurile serice ale transaminazelor hepatice sunt mai crescute. Uneori, sunt posibile manifestari asociate de tipul artritei, glomerulonefritei sau periarteritei nodoase.

Cu cat varsta de infectare cu VHB este mai mica si statusul imun mai precar, cu atat creste riscul de cronicizare a bolii. Infectia cu VHC apare dupa o perioada de incubatie de sase – sapte saptamani, iar manifestarile clinice sunt usoare, chiar absente.

Virusul hepatitic C este implicat insa si in aparitia altor afectiuni, precum crioglobulinemii, glomerulonefrita, tiroidita autoimuna, fibroza pulmonara idiopatica, porfirie cutanata tardiva, chiar limfoame.

Nu exista date legate de posibilitatea transmiterii hepatitei C prin lapte, iar anticorpii anti-VHC nu confera protectie.

Hepatita cu virusul Delta
Nu poate exista decat alaturi de virusul hepatitic B, infectia facandu-se simultan sau succesiv. Asocierea celor doua agraveaza prognosticul, crescand riscul formelor acute fulminante.

Suprainfectarea cu VHD a unui purtator de antigen HBs are drept consecinta dezvoltarea unei hepatite agresive.

Formele cronice de hepatita
Sunt dificil de recunoscut, deoarece simptomatologia este putin sugestiva. Copilul se plange de astenie, scaderea performantelor scolare, manifestari dispeptice variate, avand ca punct comun afectarea biliara: digestie dificila, jena in abdomenul superior drept, migrene.

Clinic, pacientul prezinta diverse grade de hepatomegalie, asociata sau nu cu splenomegalie moderata. Simptomatologia se instaleaza insidios, dupa o hepatita acuta virala cu antigen HBs pozitiv.

Odata recunoscuta boala, este necesar sa se stabileasca stadiul evolutiv si diferentierea de ciroza hepatica, acest lucru facandu-se prin examenul anatomo-patologic (prin punctie-biopsie hepatica).

Hepatita cronica agresiva are o simptomatologie mai accentuata, iar paraclinic transaminazele serice sunt de cel putin cinci ori peste valoarea normala, bilirubina si fosfataza alcalina sunt crescute, ca si gamaglobulinele.

Exista insa si boala hepatica sau chiar ciroza cu valori normale ale transaminazelor, de aceea diagnosticul se pune pe aspectul punctiei-biopsie si pe prezenta anticorpilor in sange. Ecografia poate evidentia si prezenta hepato sau splenomegaliei, ca si modificarile in structura ficatului sau prezenta hipertensiunii portale.

30%din hepatitele cronice sunt reprezentate de hepatita cronica inactiva, o forma neevolutiva.

Fitoterapia este de ajutor
1. Turita mare, sunatoarea si rostopasca se folosesc direct, sub forma de pulbere de planta, cate o jumatate de lingurita, de trei ori pe zi, cu efect drenator hepatic si antiviral.

2. In aceeasi doza, cate o jumatate de lingurita de trei ori pe zi, se foloseste si pulberea de marul lupului, ca antiviral si imunomodulator.

3. Sucul de mladite verzi de secara – jumatate de pahar pe zi – sau ceaiul de paie de secara – doua linguri de paie la cana – se bea cate trei cani pe zi. Are efect trofic hepatic, in cure de 21 zile.

4. Exista si alimente-medicament, cu efect drenator si trofic hepatic. Salata verde, mai ales cea cu frunze crete, patrunjelul, telina, morcovul si sfecla rosie se consuma in salate sau ca suc de legume, cate 50 ml din fiecare, in amestec, cu 15 minute inainte de masa principala.

Tratamentul hepatitelor cornice
Se folosesc medicamente care sustin functia ficatului (vitamine, imunomodulatoare), regim igieno-dietetic si apifitoterapie. Tratamentul antiinflamator-imunosupresor incearca modularea severitatii procesului inflamator.

Se foloseste corticoterapia, interferonul, antiviralele de tipul vidarabinului, in functie de indicatia medicului. Ca si terapie de ultima ora, cu rezultate promitatoare, terapia cu interferon se adreseaza celor cu antigen HBs sau VHC prezent, cu transaminaze cel putin duble fata de normal, pentru cel putin un an, si cu punctie-biopsie hepatica cu aspect histologic de hepatita cronica activa.

Vaccinarea antihepatita
Vaccinarea copilului incepe in maternitate, primul vaccin fiind cel antihepatita B, care se administreaza in prima zi de viata independent de greutatea nou-nascutului.

Urmeaza BCG (vaccin antituberculoza), care se administreaza, de obicei, in ziua a treia sau a patra de viata la nou-nascutul cu greutate peste 2 500 g, sau mai tarziu, dar obligatoriu pana la doua luni, fiind necesara aceeasi conditie a greutatii peste 2 500 g.

In ordine cronologica, urmeaza seria de vaccinuri de la doua, patru si sase luni, reprezentata de: DTP (difterie, tetanus, pertussis), antipoliomielitic, antihepatita B (ultimul doar la doua si sase luni), care se administreaza simultan, urmate de un prim rapel la un an (pentru antipolio si DTP) si al doilea rapel la doi ani si jumatate (pentru DTP).

La intrarea in colectivitate a copilului (cresa, gradinita sau scoala) se recomanda vaccinarea antihepatita A. Vaccinurile prezinta o serie de precautii si contraindicatii la unii copii: trebuie administrate numai la copilul sanatos.

Nu se administreaza vaccin cu agent infectios viu la copil suspicionat sau dovedit a avea un sistem imunitar deficitar congenital sau castigat; nu se administreaza vaccin la copiii care au prezentat reactii anafilactice (reactii alergice severe) la o doza anterioara de vaccin.

Text: Dr. Camelia Giurgea;
Consultant: Dr. Liliana Calapod, medic specialist pediatrie
Foto: 123rf.com

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2