Sarcina oprită în evoluţie – ce trebuie să ştii

Deşi la început sarcina evoluează normal şi nu prezintă probleme, la un moment dat semnele specifice sarcinii dispar: uterul nu se mai măreşte, greaţa şi vărsăturile încetează, uneori apare po mică sângerare vaginală. De cele mai multe ori însă, sarcina oprită în evoluţie nu dă mult timp simptome, ea fiind depistată în timpul examenului ecografic, când se observă absenţa semnelor vitale ale fătului. Iată ce trebuie să ştii despre sarcina oprită în evoluţie.

 

Sarcina oprită în evoluţie (avort reţinut) este una dintre cele mai frecvente complicaţii ale sarcinii, ea reprezentând moartea embrionară fără expulzia spontană a conţinutului cavităţii uterine. Intreruperea spontană a evoluţiei sarcinii apare, de cele mai multe ori, în primele 12 săptămâni. Sarcina oprită în evoluţie în trimestrul al II-lea reprezintă o sarcină cu făt fără activitate cardiacă, făt mort reţinut în uter (peste trei luni se consideră moarte intrauterină a fătului).

În aproape 30% dintre cazuri, sarcinile oprite în evoluţie dau avort spontan. În cazul în care nu se produce expulzia naturală, este nevoie de inducerea acesteia, de cele mai multe ori prin perfuzii sau cu ajutorul medicamentelor, după care se face un chiuretaj. Dacă nu se declanşează avortul prin aceste metode, se recurge la operaţia de cezariană.

 

Ce cauze are sarcina oprită în evoluţie:

> anomalii genetice – aproape 50% dintre embrionii cu aspect normal au anomalii cromozomiale, ceea ce-i face neviabili pe termen lung. Frecvenţa defectelor cromozomiale este corelată cu vârsta mamei, după 35 de ani incidenţa sarcinilor oprite în evolutie fiind mult mai mare decât la femeile mai tinere din punct de vedere reproductiv.

> insuficienţa/defectul de fază luteală – poate cauza oprirea sarcinii în evoluţie prin mediul nefavorabil existent la nivelul endometrului. Până când nivelul de progesteron poate fi susţinut în limitele necesare de către trofoblast (placenta la începutul trimestrului 2), corpul galben este singurul responsabil pentru secretia de progesteron. Medicul ginecolog va prescrie progesteron dacă există sângerare în primul trimestru de sarcină, sau dacă au existat pierderi de sarcină anterior.

sarcina oprita in evolutie> tulburările endocrine (hipotiroidism şi hipertiroidism) sunt asociate cu frecvente sarcini oprite in evolutie. De aceea, înainte de sarcină ar trebui făcute dozările hormonale tiroidiene.

> trombofilia – anticorpii antifosfolipidici şi anticorpii anticardiolipinici sunt responsabili de pierderile de sarcină în trimestrul 2 atunci când se poate identifica prezenţa lor.

> afecţiunile uterine:

  • sinechiile uterine pot împiedica implantarea embrionului sau afectează dezvoltarea în primele săptămâni de sarcina.
  • defectele de duct Mullerian sunt răspunzătoare de o parte din sarcinile oprite în evoluţie în trimestrul 2 de sarcină
  • fibroamele uterine pot opri sarcina în evoluţie dacă sunt în apropierea implantării embrionului sau dacă vascularizaţia placentei este afectată de prezenţa nodulului fibromatos.

> infecţiile – cele mai întâlnite microorganism vinovate de oprirea în evoluţie a sarcinii sunt toxoplasmoza, variola, rubeola, citomegalovirus, salmonela, brucela, mycoplasma, clamidia, ureaplasma.

> diabetul subclinic, diabetul gestaţional şi mai ales diabetul existent anterior sunt factori de risc pentru pierderea sarcinii.

> medicamentele administrate in timpul sarcinii, in special in primul trimestru, pot fi responsabile de o parte dintre sarcinile oprite in evolutie.

> traumatismele

> carenţe alimentare

> alcoolismul

> tabagismul

> consumul de droguri

 

Ce simptome poate prezenta sarcina oprită în evoluţie

De cele mai multe ori, în cazul sarcinii oprite în evoluţie nu apare niciun simptom sau simptomele specific sarcinii dispar subit.

În cazul în care este simptomatică, sarcina oprită în evoluţie se manifestă prin:

  • sângerare mai mult sau mai puţin abundentă (de culoare maro închis, stacojiu, roşu)
  • durere surdă sau acută în zona inferioară a abdomenului, care poate fi resimţită şi în labii, anus sau perineu

E bine să ştii însă că sângerările minore sunt relativ frecvente la debutul sarcinii şi puţine dintre ele indică o problemă reală, de aceea evaluarea ecografică este recomandată în toate cazurile.

 

 

Foto 1: shutterstock.com

Foto 2: shutterstock.com

Recomandari
Unica.ro
Glamour.ro
Mai multe din Dezvoltarea sarcinii