Vino sa citim impreuna povesti pentru copii. La babyblioteca!

Stefana Samfira
Cand eram mica, parintii mei debordau de imaginatie si dupa ce mi-au citit fiecare poveste clasica, asa cum era ea, s-au plictisit si au inceput sa le combine intre ele.

Pentru mine Scufita Rosie se intalnea si cu cei trei purcelusi, era prietena cu Cenusareasa, etc.

Am fost foarte bucuroasa cand am descoperit literele si cand semnele din carti au inceput sa se transforme in imagini.

Pot sa spun ca am invatat sa citesc datorita „Povestilor nemuritoare” si ca inainte sa adorm, dupa ce lumina era stinsa, si eu ramaneam invaluita in liniste si noapte, nu exista joc mai minunat decat sa-mi imaginez ca eu sunt Printesa ce trebuie salvata, sau vrajitoarea cea rea care „venea cu o gura in cer si una-n pamant”… eram pe rand toate personajele.

Intr-o seara, mama a intrat sa vada daca am adormit, iar eu ajunsesem invers decat era asezata perna si cu asternuturile rascolite in jurul meu; m-a intrebat ce s-a-ntamplat, daca ma doare ceva; i-am raspuns ca nu stiu pe ce parte e mai frumos castelul…

Acum, ca am trecut de partea cealalta a baricadei – am un baietel de 2 ani si 7 luni, am inceput inca de cand avea 3-4 luni sa-i spun povesti. Tin minte ca prima poveste a fost „Scufita Rosie” si cand am ajuns la Lup, a-nceput sa planga de mama focului!

Evident ca nu avea cum sa inteleaga – nu avea inca notiunile, conceptele din care e alcatuita lumea – dar el a inteles inflexiunea din vocea mea. Acest lucru este foarte important. Mama este ghidul copilului in viata. Nu e profesorul lui.

Nu trebuie sa fie profesorul lui, ci ghidul personal, care sa-l lase sa descopere lumea fiindu-i alaturi, sustinandu-l si explicandu-i diferenta dintre bine si rau. Am inceput sa vorbesc cu Sasha de cand am aflat ca sunt insarcinata. Si continui si azi.

Inainte de culcare avem obiceiul sa „citim” amandoi. Acum povestea preferata este Toy Story, dar ea se schimba destul de des. Si de vreo trei seri incoace, dupa ce stingem lumina si facem rugaciunea, facem calatorii imaginare, inspirate din aventurile intamplate in ziua care tocmai a trecut si din povestea citita.

Copilaria trece repede si trebuie sa profitam din plin de experienta minunata de a redescoperii lumea si de a retraii evenimente care ni s-au intamplat si noua… ieri?

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2