Copii si parinti vitregi

5. Etichetarea. Unei rude vitrege i se ataseaza cu mult mai mare usurinta etichete negative in familie. Daca se intampla sa vrea sa castige bunavointa celorlalti membri, aceasta poate genera suspiciuni si primi eticheta de „lingusitor sau de „seducator pedofil. Daca incearca sa se poarte corect si nu foarte afectuos, poate fi considerat „distant, „rece si „nesimtit.

Daca incearca sa fie ferm si sa stabileasca limite sau sa puna la punct pe cineva, cu usurinta o sa i se ataseze eticheta de „bruta sau „calau.

Mosteniri… vitrege
Insasi sintagma de „mama vitrega si de „tata vitreg contine in sine o intreaga istorie a unei tensiuni istorice. Cuvantul „vitreg te anunta ca este ceva putred, ca nu o sa mai ai parte de ceea ce ai avut pana acum (schimbul de emotii, siguranta de care te-ai bucurat, respectul sau resursele care au fost pana acum).

Avem de-a face mai degraba cu o mostenire a structurarii ancestrale a societatii, in care legaturile de sange faceau legea. Cel care intra ulterior in familie, veneticul, vitregul, putea oricand sa reprezinte o amenintare la adresa integritatii sau sigurantei tale. Aceasta mostenire veche de cand omul actioneaza oarecum pervers.

Cu totii cunoastem cazuri de copii care se inteleg bine cu parintii lor vitregi, de legaturi puternice stabilite intre persoane care nu au nici o legatura de sange, dar care sunt intr-o relatie similara cu cea de parinte-copil. Oricat de bine ar merge o asemenea relatie, nu putem insa sa nu o privim cu o usoara suspiciune – discursul si nesiguranta speciei isi spun aici cuvantul.

Anticipam, uneori pe nedrept, ceva „murdar sau „vitreg intr-o asemenea relatie – ca si cum ar fi imposibil ca asa ceva sa functioneze. Pe de alta parte, oricat de proasta ar fi relatia dintre un copil si parintii lui naturali, nu putem sa nu-i gasim scuze, sa nu invocam precepte de tipul „sangele apa nu se face, sa nu facem apel la un telenovelistic sentiment de coeziune familiala.

Pentru ca, din nou, codul nostru interior spune ca o relatie de sange este „buna. Consider ca atunci cand apar tensiuni intre un copil si parintele sau vitreg, o mare contributie o are tocmai aceasta lectura particulara a istoriei speciei noastre.

Astazi, amenintarile nu mai sunt asa de pregnante ca in epoca de piatra, exista o serie de mecanisme regulatorii care ne feresc de atrocitati si care uneori chiar functioneaza. Cu toate acestea, atunci cand vine vorba de a accepta in preajma noastra cea mai intima pe cineva care nu este „carne din carnea noastra, facem parca un pas inapoi, spre parosii nostri stramosi.

Sfaturi pentru vremuri „vitrege'
Ce se poate face atunci cand devii parinte, mai precis parinte „vitreg? Un prim pas ar trebui sa fie acela de clarificare interioara. O clarificare de acest gen ar presupune raspunsul la intrebari simple, de genul: sunt dispus/dispusa sa accept un copil care nu este al meu? Care sunt lucrurile de care am nevoie pentru a accepta mai usor acest lucru?

In ce masura pot face abstractie de un discurs social care imi spune ca „vitreg este un adjectiv pe care mi-l pot asuma? De obicei nu ne alegem copiii vitregi, ci un partener de viata. Viitorul partener/partenera de viata ne anunta, mai devreme sau mai tarziu, ca „are ceva obligatii.

Si, uite asa, te trezesti mama sau tata peste noapte, cu un copil gata crescut si, de multe ori, putin dispus sa te accepte ca atare. Pentru unii, pare destul de simplu, mai ales ca te alegi cu o odrasla pe care nu mai trebuie s-o cocolosesti de mica. Dificultatile apar dupa, cand survin priviri ostile, cand esti tinta unor remarci usturatoare sau cand anumite comportamente de „parinte sunt interpretate de copilul tau vitreg ca abuzuri, fronde, jigniri sau penibilitati.

Revenind la clarificarea interioara, cred ca momentul aparitiei tensiunilor cu copilul care-nu-este-al-tau te anunta ca tu sau el/ea nu sunteti dispusi sa faceti concesii la „regula de sange.

Cum sa te integrezi' in familie ca parinte vitreg
Tocmai ai intrat intr-o noua familie. Ai un nou partener/o noua partenera de viata care nu a venit singur(a) in relatie, ci si-a adus toate odoarele cu el/ea. Felicitari, tocmai ti-ai inmultit familia, chiar daca nu iti doreai neaparat asta. Situatia ta este pe cale sa devina destul de complicata. Iata cateva sfaturi pe care le-ai putea utiliza pentru a-ti face intrarea (si vietuirea) in noua familie mai usoara:

1. Negociaza-ti pozitia in familie. Este posibil ca si noua ta familie sa-si doreasca o negociere de rol. Important este sa nu vorbesti numai cu un membru (de cele mai multe ori se intampla ca aceasta negociere de rol sa aiba loc exclusiv cu adultii casei), ci cu toti cei implicati. Intrebari de genul „Ce tata/mama ti-ar placea sa fiu pentru tine?, „Cum ti-ar placea sa ma comport cu tine cind mergem in vizite? puse cu toata seriozitatea copiilor pot sa te ajute in clarificarea rolului tau in noua familie.

2. Vaneaza oportunitatile de integrare in familie. Este mult mai usor sa relationezi cu adultii o pozitie in familie. Situatia ta de parinte vitreg nu este una confortabila si de aceea ar fi bine sa fii la panda dupa orice oportunitate care se poate ivi.

Noii tai copii au nevoie de sprijin cu temele, se intampla sa fie nevoie sa pui o vorba buna la un profesor, stii ca unul dintre ei isi doreste cu ardoare o jucarie… Orice oportunitate de acest gen foloseste-o pentru a te apropia de copii. Daca in aceste cazuri ti se raspunde cu recunostinta si emotii pozitive, retine aceste momente si foloseste-le ulterior – ceva de genul „Mai tii tu minte cand….

3. Propune-ti sa fii un parinte dincolo de comparatii si etichete.
Tendinta naturala a membrilor noii tale familii va fi sa te tina sub lupa comparatiilor si a standardelor stabilite inainte de venirea ta.

Daca vei incerca sa te razboiesti cu aceste standarde, sansa de a nu avea succes este foarte mare, mai ales daca predecesorul/predecesoarea ta au stabilit o stacheta inalta de comportamente. O sugestie ar fi aceea de a aminti noii tale familii ca aceste comparatii sunt inutile si injuste si ca fiecare dintre noi stabilim un standard diferit.

4. Respecta ritualurile familiei. Pentru a fi acceptat ca membru cu drepturi depline al familiei, cauta sa identifici care sunt ritualurie si obiceiurile noilor tai colocatari. Vei descoperi ca exista jocuri favorite, un salut aparte, porecle pe care si le arunca cei din jurul tau.

Este foarte bine sa inregistrezi aceste mici cutume, sa le respecti si sa nu incerci sa le modifici. Poti participa la ele, dar este indicat sa astepti sa fii invitat sa o faci. Nu te grabi prea tare sa fii inclus in aceste jocuri, pentru ca aceasta initiativa va fi perceputa ca o fortare a pozitiei tale in familie.

5. La inceput, o atitudine rezervata. Este mai buna decat una seductiva – este normal sa resimti o serie de noi emotii atunci cand intri intr-o noua familie. Gandeste-te, insa, ca aceasta situatie este insotita de multiple emotii care abunda la toti cei implicati.

Din aceasta cauza, o supra-implicare initiala, „cumpararea noilor tai membri cu cadouri sau nenumaratele atentii tandre, nu pot decat sa nasca suspiciuni si semne de intrebare. Patrunderea intr-o noua familie necesita tatonari, negocieri si calibrari ale relatiei. Numai dupa ce a trecut cu bine aceasta etapa, te poti astepta ca lucrurile sa mearga ca unse.

Text: Psiholog clinician Mugur Ciumageanu, Foto: Nataliya Evmenenko/Dreamstime.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Trending news
Mai multe din Relatii