Hrana organica

Hrana eco, un lux
Desi mai sanatoasa si aparent mai grijulie cu mediul, hrana organica s-a dovedit insa a fi in total dezacord cu filozofia ecologica! Iar asta, pentru ca, daca toate alimentele ar fi create organic, extinderea culturilor ar creste dra­ma­tic, dezechilibrand astfel ecosistemul pla­netar si ducand, in final, la distrugerea acestuia.

In plus, conform lui Norman Borlaug, parintele ecologiei si castigator al Premiului Nobel pentru Pace, toata hrana astfel obtinuta n-ar reusi sa hraneasca mai mult de 4 milioane de oameni (ceea ce, evident, ar ridica pretul alimentelor la niste cote inaccepta­bile pentru marea majoritate a populatiei).

Nu e de mirare, deci, ca pretul la care se vand chiar astazi astfel de alimente este, oricum, deja prea ridicat pentru ca majoritatea oamenilor sa-si poata permite sa manance numai alimente organice.

Cei care o pot face in mod consecvent apartin unor elite norocoase: ei se bucura macar de certitudinea ca au parte de cea mai sanatoasa hrana din lume.

Insa e clar dovedit ca abia 2% din populatia globului isi permite sa cumpere alimente organice in mod regulat.

Stil de viata
Orientarea cuiva spre o alimentatie bazata pe hrana organica spune multe si des­pre stilul de viata al acestuia. Intoarcerea la valorile autentice, traditionale (in ce priveste prepararea mancarii) suge­reaza si optiunea pentru calitate a cuiva.

Din pacate, pentru astfel de produse, conservarea si pas­trarea prospetimii devine o problema. In SUA, standardele impun deja ca un produs de la o ferma ecologica sa nu fie vandut la o distanta prea mare de locul de productie.

Fermierii membri ai organizatiei Authentic Food isi pot vinde fructele si legumele pe o raza de circa 80 km, iar fructele uscate (seminte, grane, fasole, cartofi etc.) pe una de aproximativ 480 km. Doar produsele procesate (tot traditional) precum branzeturile, vinurile sau painea au o arie mai mare de vanzare.

Producatori, nu consumatori
La noi in tara interesul pentru acest domeniu este in plina dezvoltare, atat in ce priveste producatorii, cat si consumatorii. Cum foarte putini oameni isi permit insa sa cumpere produse organice, producatorii din Romania s-au orientat in mare parte spre export.

Intrarea noastra in Uniunea Europeana a devenit un fel de garantie ca respectam normele internationale legate de productie, iar deschiderea catre strainatate aduce profituri bune celor ce se hotarasc sa investeasca in alimentatia sanatoasa. Astfel, de la an la an, exportul de alimente ecologice din Romania catre tari din UE aproape se dubleaza.

15 milioane
Aceasta este valoarea, in euro, a produselor alimentare ecologice exportate de Romania anul trecut. In tara, vanzarile au fost de doar 1 milion (sursa: „Banii nostri).

„Fara conservanti…
… dar cu coloranti!
Nu va lasati pacaliti de etichetele care promit un lucru in detrimentul altuia. „Fara conservanti e doar primul pas catre un aliment ecologic, dar chimicalele si colorantii sunt urmatoarele elemente de eliminat din orice aliment cu acest statut.

La fel, cititi cu atentie eticheta, chiar daca va este promis un produs organic: asa cum ati vazut, legal, el poate sa nu fie „chiar atat de organic, adica poate avea un anumit procent de substante care nu sunt de origine animala sau vegetala.

Verificati ce puteti accepta si ce nu. De pilda, de cand multi oameni au inceput sa verifice prezenta E-urilor in alimente (un simbol pentru produsul chimic, dintre care doar unele sunt declarate nocive, pe cand altele nu), multi producatori de alimente au revenit la denumirile stiintifice ale substantelor: acid citric, glutamat de sodiu, nitrit sau nitrat…

Oricum le-ai spune, aceste substante sunt chimice, nu organice.

Reguli internationale
1. Pentru a putea fi declarat „hrana organica, un aliment nu trebuie sa contina aditivi alimentari artificiali, ori produse chimice.

2.  Alimentele iradiate sau modificate genetic nu au voie sa faca parte din produsele cu titlu de „organice. Soia modi­ficata genetic, un aliment de baza pentru multe preparate, a fost unul dintre primele alimente la care producatorii au renuntat, atragand atentia, pe ambalaj, asupra acestui lucru.

3. Se impune ca metodele artificiale de preparare sa fie cat mai reduse la numar. In tarile mai riguroase cu normele alimentare, se cere ca in procesul de fabricare sa se foloseasca tehnici traditionale sau protectoare cu mediul.

4. Pentru a spori calitatea de „protectoare cu mediul a produselor ecologice, adesea se cere ca pana si ambalajul acestora sa fie facut dintr-un material biodegradabil.

Text: Alina Miron; Foto: Dreamstime.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2