Problemele de auz ale copiilor

Mamici, atentie la semne!
Cum aparatura care permite identificarea timpurie a problemelor de auz se gaseste in foarte putine locuri din tara, parintii sunt cei care trebuie sa fie atenti la comportamentul copiilor lor.

Pentru a putea depista din timp deficienta, specialistii iti ofera cateva sfaturi:

1. Auzul copilului poate fi testat inca din primele luni de viata. Daca se produce un zgomot puternic in camera, micutul tau ar trebui sa tresara sau sa se trezeasca din somn. Daca n-o face, ar putea avea o problema!
2. Dupa patru–sase luni micutul ar trebui sa intoarca capul spre locul de producere a sunetelor.
3. In mod normal, la 9–12 luni, copilul incepe sa articuleze cuvintele, sa spuna „ma-ma, „ta-ta, „pa-pa. Un copil cu probleme de auz nu va scoate sunete, ci tipete.
4. Dupa varsta de un an copilul ar trebui sa inceapa sa imite. Cand ii ceri „Arata-mi urechea!, prin imitatie ar trebui sa arate urechea, semn ca a inteles ce i se cere. Daca nu poate, inseamna ca exista o deficienta.

Tratamente posibile
In functie de tipul hipoacuziei si de boala identificata, surditatea beneficiaza de mai multe alternative de tratament. Pacientii care au, de exemplu, otite medii cronice, rebele la tratamentul medical si chirurgical sau cei care au lipsa a urechii medii sau externe, beneficiaza de o proteza cu ancoraj osos (prescurtat BAHA-bone anchored hearing aid), al carei rol este acela de a transmite sunetele amplificate direct de la urechea interna, ocolind urechea externa si medie.

Implantul cohlear
Acum, in Romania, un implant cohlear costa 20.000 euro, o mica parte din cei care au nevoie de el primindu-l gratuit, printr-un program special initiat de Ministerului Sanatatii. Din pacate, aceasta suma acopera doar costul dispozitivului ce va fi implantat, nicidecum costurile adiacente, precum explorarile, interventia chirurgicala, reglajul implantului sau exercitiile logopedice.

Ce prespune mai exact acest implant cohlear? Implantul cohlear este un dispozitiv miniatural care permite copiilor cu hipoacuzii profunde sa receptioneze sunete. Printr-o interventie chirurgicala complicata, se plaseaza o spira cu mai multi electrozi de contact in interiorul urechii interne (in cohlee mai exact).

Electrozii vor stimula direct nervul auditiv, prin curenti electrici slabi, ce nu prezinta un pericol pentru tesuturile din jur, transmitand astfel informatia sonora codificata la exterior de catre procesorul de vorbire. Dezavantajul implantului cohlear rezida in faptul ca poate, in anumite cazuri, distruge urechea interna.

Implantul cohlear a aparut in urma cu 30–35 de ani (momentul primelor cercetari), insa doar in ultimii 18 ani a ajuns in faza moderna (de la implantul analogic s-a trecut la cel digital). „Supravietuirea' maxima a unui implant cohlear se estimeaza a fi de 18–20 de ani. Statisticile arata ca, dupa zece ani, din 100 de implanturi raman functionale doar 97. Cele nefunctionale pot fi inlocuite.

Exista varste ideale la care implantul trebuie pus. In Canada, momentul recomandat este intre un an si doi ani. In alte tari occidentale se admit implanturile facute intre unu si trei ani. Literatura de specialitate mentioneaza si situatii in care operatiile au fost facute la varste foarte mici (sase, opt luni).

Majoritatea specialistilor nu sunt insa de acord cu ele, pentru ca pana la un an nu se poate spune sigur gradul de afectare al simtului auditiv.

In situatia in care micutul aude catusi de putin (are niste resturi de auz), medicii afirma ca acestea trebuie intotdeauna exploatate prin protezare adecvata si nu neaparat prin metode scumpe si „distructive pentru ureche, cum este implantul cohlear. Protezele potrivite vor face posibila perceperea de catre copil a sunetelor ambientale si a vorbirii, iar exercitiile de logopedie vor permite copilului dezvoltarea limbajului.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3