9 strategii pentru sot si copil

4. Pauza de gandire

Sa nu va imaginati ca tre­cem asa de usor la urma­torul pas. Pizza era pe masa, dar in partile ei componente. Am decorat-o cu totii si tati a pus-o la cuptor. Fara rugaminti, amenintari, fara am zis acum, nu maine'.

As fi trecut mai departe (alt pas) daca nu era ziua de ieri agitata, trezit tarziu, copil lasat la scoala in ultima clipa, plecat nemachiata si machiat la serviciu etc. Seara, desigur ca el a intarziat!

Tot el a fost botos ca nu e masa gata, ca e dezordine de azi dimineata, ca… Dar tu ce faci? Ai venit tarziu si tot tu ai ceva de comentat?' Ups! Nu era asa textul. In aceste momente este indicata pauza de gandire/pedeapsa – ne invata psihologii.

5. Timpul de calitate

Treci la tine in camera', am zis. El se uita socat la mine. Poftim?!? Nu, nu, textul nu era asa la oamenii mari. Si am plecat eu la mine in camera, pentru pauza de gandire. Copilul era in juma­tate de ora spalat, hranit, culcat si o aroma de paste milaneze venea discret pe sub usa.

Cioc, cioc', a spus el, as fi fluturat si un steag alb, insa am mainile ocupate.' Venea cu o tava cu paste si doua pahare cu vin. Ce a urmat nu se poate povesti. Dar va imaginati si voi ca e de bine, nu? Dupa toate treptele parcurse fara greseala, pasul 5 nu s-a lasat asteptat: timpul de calitate.

Dupa perioada in care ne-am simtit amandoi foarte bine, in loc sa fie obosit (asa cum parea atunci cand il asaltam cu reprosuri), avea chef de vorba, voia sa comentam stirile de la tv. Si voia neaparat sa stie parerea mea, in loc sa faca un simplu program monologat.

Eu nu imi doream decat o baie calda, o revista de femei si sa stau 10 minute lenevind, cu ochii inchisi, in cada. Vreau pasul 5! Cu cine sa te intelegi?!

6. Disciplinarea creativa

Noroc ca pasul 5 licarea: timp de calitate acordat copilului, atentie nedivizata si dupa aceea, dupa 10-15 minute de colaborare intensa, te poti retrage, lasandu-l sa se joace singur. Deci, am discutat animat ares­tari si impozite, si dupa 15 minute m-am dus la baia mea inspu­mata, cu revista in mana. Am stat cat am vrut, in liniste.

El dormea deja – normal! Imi cam trecuse somnul, asa ca ma tot gandeam care ar fi pasul urmator. Ce ma deranja pe mine cel mai mult la el? Ca nu era punctual. Asa ca ma gandeam – pasul 6 ar fi disciplinarea creativa – cu micul infractor prins pe picior gre­sit se va discuta serios ce pu­tem face pen­tru a schim­ba com­­por­ta­men­tul inadecvat.

Dimineata m-am hotarat sa aplic strategia. Ce ar fi ca tocmai azi sa nu intarzie?! Ora 7 promisa s-a facut 8, cand a sunat ca in 30 minute vine acasa – insa dupa timpul de pe Sa­turn, fiindca in timpul pamantean au fost 50.

7. Exprima ceea ce simti!

Te-am prins, am zis, acum treci la pasul 6 si 7 caci, dupa ce i-am explicat cat de amuzant poate fi sa astepti cu orele cu masa pusa si copilul intreband din 5 in 5 minute cand vine tati, eu nemaistiind ce motive sa invoc pentru vesnicele lui intarzieri, tot copilul a concluzionat ca tati nu se tine de cuvant.

Ei, ce zici, cum schimbam asta? Si fara explicatii, am zis, ca le stiu deja! A amutit. Pasul 7? Foloseste propriile cuvinte, exprima ceea ce simti. Si le-a folosit de nu mi le mai gaseam eu pe ale mele. Nu pot sa prevad intotdeauna exact cand plec, mereu intervine cate ceva, se strica ceva.

Cineva mai are ceva de spus, ma cheama directorul, asa ca, de multe ori, iti spun ca vin la ora la care mi-ar placea si mie sa fiu cu voi acasa, si sunt la fel de dezamagit ca si voi ca nu pot fi la acea ora si, crede-ma, n imi doresc ca atunci cand intru pe usa, sa va vad suparati'.

In ciuda pasilor 6 si 7, concluzia e ca sotul meu va intarzia in continuare, eu si copilul vom fi, in continuare, nemul­tumiti de asta, dar macar nu ne-am certat, a fost mai eficient cu disciplinarea creativa, parca.

8. Oglindirea emotiilor

Ce sa mai zic de pasul 8, oglindirea emotiilor, ca le-am oglindit pe ale lui de imi venea sa si plang, mai aveam putin si ii gaseam toate scuzele din lume pentru ce oglindeam eu acolo – ce trist, nemultumit, dezamagit, frustrat etc. trebuie sa te simti cand intarzii, mai ales ca stii ca nu ai incotro si ca te asteapta copilul acasa, ca pe o paine calda.

Daca nu se poate astfel, asta e, dar poate macar uneori… Sigur, eu incerc', spune el, dar sunt bucuros ca macar ma intelegi, nu imi porti pica pentru asta'. Ia te uita, ma gandeam, ma manipuleaza?
S-o fi prins de strategiile mele si le incearca si el?

9. Razboaiele in familie nu merita!

Pasul 9? Spune-i ca orice ar fi, tot il iubesti. Este magic. Copilul si sotul se vor simti acasa, se vor simti acceptati, intelesi, iubiti. Ce poate fi mai bine decat atat? Poate o imbratisare si un sarut. Cum se face ca strategiile de comportament cu copiii merg asa de bine si cu partenerul de viata?

Poate ca explicatia nu este numai asa cum spunea mama – barbatii raman niste copii toata viata. As zice mai degraba ca explicatia sta mai ales in faptul ca tu esti cel/cea care alegi razboaiele in care vrei sa lupti, nu te aleg ele pe tine.

Dar intra in ele doar daca merita. In familie nu merita niciodata, pentru ca ele sunt pierdute din start. Pierzi din intimitate, din liniste, din armonie, din bucuria de a fi cu cei dragi.

Toate aparentele victorii in proble­me care, luate la scara mare, nu va­loreaza atat de mult, devin amare. Daca iubitul, ca si copilul, vor face un lucru doar pentru a evita scandaluri, nu ai obtinut, de fapt, nimic.

Text: Cristiana Haica

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Trending news
Mai multe din Relatii