Invata-l pe copil valoarea lucrurilor

5. Ii permitem sa vorbeasca si sa se poarte intr-un mod lipsit de respect, pe care nu l-am accepta niciodata daca ar veni din partea unui prieten sau a unei alte persoane in afara de copilul nostru.

  • Copilul ne loveste peste fata, fara sa acorde atentie gestului si fara nici un pic de delicatete. Cu toate acestea, este capabil sa isi controleze bratele si miscarile pentru a putea fi putin mai atent la gesturi.
  • Ii toleram loviturile si amenintarile.
  • Uneori, ii permitem sa ne spuna lucruri urite, cum ar fi: timpitule”, nebunule”, prostule”, nataraule” etc.

6. Pierdem foarte mult timp repetandu-i ce trebuie sa faca, pentru a nu obtine in final decat rezultate slabe.

  • Petrecem in fiecare seara cate o ora repetandu-i ca trebuie sa mearga la culcare.
  • Petrecem doua ore in fiecare zi repetandu-i ca trebuie sa isi faca temele.
  • Nu coopereaza niciodata, iar noi ii repetam mereu aceleasi motive, insa fara nici un rezultat.

7. Avem dificultati, din punct de vedere psihologic, sa ne lasam copilul cu altcineva.

  • Ezitam sa ne lasam copilul cu altcineva cand vine vorba sa iesim in oras, chiar daca este o persoana de incredere.
  • Ne amanam intoarcerea la serviciu doar din cauza fricii de ideea ca trebuie sa ducem copilul la cresa.

8 . Incetam sa mai practicam activitatile care ne plac pentru a fi mereu alaturi de copil.

  • Nu mai practicam sportul preferat, nu mai iesim la sfarsit de saptamana din oras, nu mai mergem in vizite la prieteni sau nu mai facem orice alt lucru pe care ne placea sa il facem inainte de nasterea copilului. Toate acestea pentru ca suntem incapabili sa il parasim cateva ore sau cateva zile, de teama.

9. Suntem incapabili sa ne gandim si la altceva, in afara de copilul nostru.

  • Cand copilul doarme sau este absent, nu ne gandam decat la el.
  • Uitam atit de propriile nevoi afective, cit si de cele ale partenerului nostru pentru a fi atenti numai la copil.
  • Ne facem procese de constiinta daca petrecem citeva zile in afara orasului, fara copil.
  • Ne ingrijoram foarte repede cand vine vorba de el, fara motive reale si fara ca acest lucru sa schimbe ceva.

10. Avem tendinta sa ii oferim prea multe, in timp ce lucrul acesta nu ii aduce din punct de vedere moral nimic sau aproape nimic.

  • Ii cumparam multe cadouri (haine, jucarii), care nu prea ii vor servi la ceva.

11. Ii permitem copilului sa ne controleze viata

  • Atunci cand suntem gata sa plecam, copilul decide ca el nu mai vrea sa mearga si, bineinteles, nu mai plecam nici noi.
  • Copilul vrea sa mearga cu noi la cumparaturi in centrul comercial. Ajunsi acolo, el hotaraste in ce magazine trebuie sa intram, dupa propriul chef.
  • Toata familia vrea sa manance spaghete. Dar copilul hotaraste in ultimul moment ca vrea altceva si ii forteaza pe toti sa manance alt fel de mincare. Si, culmea, lui ii plac spaghetele, dar acesta e doar modul sau de a-i manipula pe ceilalti.

12. Avem prea multe asteptari de la copil.

  • Vrem sa aranjam totul astfel incat el sa fie mai mult decat perfect, chiar daca e inca prea mic.
  • Ne ingrijoram mult prea repede daca ni se pare ca dezvoltarea fizica sau mentala pare ca stagneaza cateva zile. Il comparam foarte des cu normele de dezvoltare stabilite in functie de medie; daca nu merge deja la 14 luni, in timp ce media de varsta a copiilor care incep sa mearga este mult mai mica; dintisorii de lapte nu i-au iesit inca, in timp ce micutul vecin de alaturi arboreaza un zambet stirb; baietelul nostru nu articuleaza inca nici un cuvant, fata de fetita noastra, care la varsta lui incepea deja sa vorbeasca.
  • Facem orice ca el sa se comporte exact cum vrem noi si pentru a-i placea aceleasi lucruri care ne plac noua.
  • Ne dorim ca el sa fie cel mai bun din clasa sau din echipa.

13. Ne simtim responsabili pentru greselile copiilor nostri.

  • De fiecare data cand face vreo prostie, ne simtim vinovati, de parca noi am fi facut ceva sau de parca i-am fi aratat cum sa faca.

Daca v-ati regasit in aceste 13 conditii, atunci este timpul sa va schimbati atitudinea. A sti cum sa spuna nu le permite parintilor sa se elibereze de aceasta servitute, mai ales in familiile in care mamele si-ar da viata pentru copil.

Daca parintii stiu sa spuna nu ii ajuta si pe copii, in egala masura, sa se fereasca de anumite probleme provocate de o relatie de tipul parinte-sclav – copil-rege, cum ar fi un caracter urat (pretentios, rasfatat, subjugator, impulsiv, profitor, manipulator si chiar violent), lipsa de autonomie, neincrederea in sine, o dependenta prea mare, un complex de superioritate si multe alte probleme de comportament de acest fel.

Atata timp cat le vom permite copiilor sa ni se urce in cap” si sa nu aiba respect fata de noi, este normal ca vor continua sa o faca. Dar este preferabil sa ii educam in asa fel incit sa inteleaga care sunt limitele.

Sursa: „Cand sa spunem nu copiilor”, Ed. Polirom; Foto: Shutterstock.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2


URMĂREŞTE CEL MAI NOU VIDEO
Recomandari
Redactia.ro
RTV
Proiecte speciale
Unica.ro
Trending news
Mai multe din Pas cu pas