Bullying-ul nu e un fenomen nou in Romania

Tot mai des apar stiri despre copii din scolile romanesti care au de-a face cu colegi ce ii hartuiesc, ii agreseaza verbal si uneori chiar fizic. Americanii i-au spus bullying, insa fenomenul n-a aparut nici azi, nici ieri in scolile romanesti. El exista cel putin de la inceputul anilor 90, daca nu chiar de dinainte.

Mai toate televiziunile de stiri se comporta de parca tocmai au descoperit apa calda, cand vine vorba de asa numitul bullying.
In romana ar fi hartuire, dar parca nu-i complet termenul. Si spun ca nu-i complet, tocmai pentru ca e un amestec de hartuire cu umilire si agresiuni verbale, iar in cazurile mai grave, chiar fizice.

Insa nu e nicio noutate acest comportament, el exista cel putin din perioada in care si noi, copiii anilor 90, eram in scoli. Doar ca nu stiam sa-i zicem asa.

Imi amintesc ce diferenta putea face venitul sau profesia parintilor, cat de mult conta sa ai haine mai rasarite si cum, daca faceai parte dintr-o familie buna, perspectiva celorlalti se schimba.
Si ce-i cel mai grav? Adesea parintii si profesorii dadeau tonul. Intotdeauna, la mai toate scolile, exista acei parinti care vin la scoala cu o frecventa demna de o cauza mai buna, intotdeauna echipati cu o atentie, un cadouas, o floricica. Si fac asta nu degeaba, ci pentru ca vor ca odrasla lor sa fie tratata diferentiat, pentru ca ei isi considera copilul special.

„si nu uitati, da, copilul nostru merita tratament special”

Fiecare punga de cadou adusa la scoala de parinti pentru invatatoare sau profesor, cu sau fara ocazie speciala, inseamna adesea un „si nu uitati, da, copilul nostru merita tratament special”.

E greu sa nu observi tot acest comportament tu insuti, copil fiind. Si cand il observi, daca esti cel vizat, vei creste cu convingerea ca le esti superior celorlalti, cei simpli, ai caror parinti nu au timp, bani sau dorinta sa copleseasca profesorii cu atentii.

Si astfel incep sa se distinga destul de clar cei care „au cu ce” de cei mai putin fericiti. Aici se adauga, mai ales in zilele noastre, telefoane, tablete, gadgeturi, haine (fireste, de firma) si cate alte asemenea.

Toate acestea, expuse ostentativ, ii fac pe ceilalti sa isi stie clar locul si sa ramana in patratica lor, in caz contrar riscand umilinte atat din partea profesorilor, dar mai ales din partea colegilor, atunci cand incearca sa se comporte ca fiind parte din grup.

Pentru ca da, dragi parinti, vina pleaca in principal de acasa. Unde nu ne mai invatam copiii ca valoarea unui om nu e data de bunurile materiale pe care le poseda, ci de capacitatea intelectuala si de calitati morale, precum empatia, intelepciunea, capacitatea de a fi un bun prieten, puterea de a ierta si de a nu da cu piatra in cel de aproape, mai ales atunci cand e deja cazut.

Catre toti copiii ce trec acum prin asta: Lucrurile se schimba in bine, trebuie doar sa rezistati

La final de zi, cand se trage linie, se disting 2 mari categorii in scolile romanesti: cei care au si cei care nu au. Desigur, nu toti suntem egali si e firesc sa existe diferente, insa ele nu ar trebui sa se transpuna in diferente in tratamentul pe care copii ramasi pe langa il primesc la scoala.
Pentru ca da, majoritatea copiilor ce ajung victimele bullyingului sunt copii ce se simt intr-un fel sau altul inadecvat. Copii ce sunt pusi la colt de ceilalti deoarece sunt diferiti, iar aspectul financiar si situatia familiala conteaza in mare parte din aceste cazuri.

Ce mi-a venit sa scriu despre asta? Am dat peste reportajul asta de dimineata si m-au lovit amintiri.
Amintiri dintr-o vreme, in anii 90, in care lucrurile stateau exact la fel, in care cei care nu au fost prea norocosi erau elevi de mana a doua.
Tot ce pot sa le transmit copiilor din ziua de azi care trec prin cosmarul asta acum? Lucrurile se schimba in bine, trebuie doar sa rezistati.
Odata trecuti de scoala generala, odata terminat liceul, oamenii din jur se maturizeaza si, chiar de au prejudecati de carton, multi invata sa nu le mai exprime.
Si ajungi, dupa atatia ani de „imunizare”, sa nu-ti mai pese oricum de ce gandesc ceilalti. Acela e momentul in care iti recapeti stima de sine si incepi sa-ti reevaluezi propria valoare, altfel decat prin ochii lor.

Citeste si: Bullying-ul in scolile romanesti – Povestea Anei, care n-ar trebui sa se mai repete vreodata

Recomandari
Unica.ro
Recomandari shopping
Glamour.ro
Mai multe din Copilul tau