Copilul vrea un frățior

Când ajunge la 4-5 ani, cam orice copil trece prin perioada în care vrea un frățior. Copilul insistă, spre amuzamentul părinților sau spre îngrijorarea lor, căci nu prea știu exact ce să-i răspundă când spune că vrea un frățior, mai ales dacă nu au planificat un al doilea copil. La urma-urmei, un bebeluș nu este o jucărie care se “produce” la cererea clientului – a se citi copilul de patru-cinci ani – și nu se poate returna dacă juniorul s-a răzgândit și nu mai vrea un frățior.

 

Când copilul întrebă de ce nu are un frățior sau anunță din senin că vrea un frățior, părinții au reacții diferite. Fie se amuză, fie se îngrijorează, fie nu-l iau în serios. Atunci când copilul spune că vrea un frățior, el nu-și dorește, de fapt, un frate sau o soră, așa cum noi ne gândim că mai vrem un al doilea copil. Când este singur la părinți, copilul de patru-cinci ani începe să simta nevoia să protejeze, să fie ca mami și ca tati, să fie util.

Dacă în casă nu i se permite asta, iar mama, tata, bunicii fac totul pentru el și nu este lăsat să aibă responsabilități, să se descurce (deși poate să o facă), cel mic începe să fie mai îngândurat, să se simtă singură, să-și doerască o companie. Se uită la colegii de la grădi și dacă aceștia povestesc despre frații și surorile lor, găsește soluția: vrea un frățior. Trebuie să fie tare bine, își imaginează el, să ai pe cineva cu care să te distrezi, când mami și tati nu au timp să se joace cu tine.

 

Bine ar fi ca, în momentul în care anunță că vrea un frățior, părinții să discute cu cel mic s afle care sunt motivele pentru care vrea sau crede că vrea un frățior. Căci, de fapt, un copil unic nu are motive prea multe pentru care și-ar dori să renunțe la postura de mic “rege” al familiei.Uneori poate chiar se teme de eventualitatea că va avea competiție și atunci sondează terenul spunând că vrea un frățior, pentru a observa reacții.

Dacă încerci să afli motivele pentru care copilul vrea un frățior sau o surioară și citești printre rânduri, vei descoperi că fie se simte singur, fie caută atenție, căci nu este prea băgat în seamă, fie, pur și simplu, e foarte sociabil și se plicitește singur, are nevoie de un tovarăș de joacă.

Dacă nu mai vrem sau nu mai putem să facem al doilea copil, putem încerca să shutterstock_150592220rezvolvăm criza de singurătate a copilului cumpărând un animăluț (față de care se va simți protector și pe care-l va avea drept tovarăș de joacă). Citește și Copilul vrea un câine – ce să știi înainte de a-l lua

În cazul în care chiar ne dorim un al doilea copil, va trebui să discutăm cu cel mic despre așteptările lui față de apariția unui bebeluș. Vezi Cum îi spui că va avea un frățior? Pentru că deși spune că vrea un frățior, el nu înțelege încă faptul că acel frățior îi va fi tovarăș de joacă mult mai trâziu decât crede el. În lipsa unor discuții pe temă copilul care spune că vrea un frățior, va fi foarte dezamăgit când va vedea că acesta nu este decât un pui de om, care nu știe să facă nimic, doarme, plânge, mănâncă, ba mai obține și toată atenția care i se cuvenea lui.

foto Stutterstock

 

Recomandari
Unica.ro
Recomandari shopping
Glamour.ro
Mai multe din Copilul tau