Incurajeaza-i independenta

Parintii de astazi isi stabilesc ca obiectiv „sa faca tot ce trebuie pentru copilul lor“, insa de cele mai multe ori acest lucru inseamna, in practica, a face totul in locul copilului lor.

Intr-o motivatie defectuoasa a parintilor, foarte multi copii nu sunt lasati sa isi dezvolte deprinderile de autonomie si igiena personala elementare pana la varsta de sase-sapte ani: nu se imbraca singuri, nu se incalta singuri, nu mananca singuri, nu se spala singuri, nu se sterg singuri dupa utilizarea toaletei.

Ei sunt „invatati“ de parintii lor cum sa nu fie responsabili si independenti.

Independenta se construieste treptat. Toate abilitatile care se asociaza cu independenta – capacitatea decizionala, stabilirea de obiective, realizarea actiu­nilor necesare pentru atingerea scopu­rilor propuse, asumarea responsabilitatii pentru propriile fapte, capacitatea or­ganizatorica – se construiesc treptat, nu apar peste noapte, odata cu varsta, fiindca, daca ar fi asa, ce lume minunata ar fi cea in care traim!

Pentru aceasta, copiii trebuie lasati sa ia decizii in ceea ce ii priveste, sa fie capabili sa faca o alegere intre doua obiecte (vrei masinuta/tricoul/cubul rosu sau alb?). Astfel, ei vor vedea avantajele si dezavantajele oricarei alegeri pe care o fac, vor invata sa ia decizii, sa faca alegeri nu dupa toanele de moment sau dupa reclamele de la tv sau avand drept criteriu faptul ca si ceilalti copii au sau fac acel lucru.

Aceasta varsta (dupa cinci ani) este foarte potrivita pentru a invata copilul sa isi stabileasca obiective, scopuri pe termen scurt, mediu si poate si lung (pastrand pro­portiile) – intreaba-l ce si-a stabilit sa faca pana la pranz sau astazi, sau mai tarziu (copiii de sapte ani si peste), ba chiar ce si-a propus pentru sapta­mana sau luna aceasta.

Il poti ajuta sa isi stabileasca obiective fixand impreuna repere de timp, cu ca­lendarul in fata, stabilind si notand ceea ce si-ar dori el sa realizeze.

Nu uitati obiectivele legate de anumite schimbari de comportament (dormitul singur, rosul unghiilor etc.), precum si recompensele pentru atingerea acestor obiective. Desigur, obiectivele si termenele trebuie sa fie realiste; pentru aceasta contam, desigur, pe parinti, deoarece stabilirea unui obiectiv nerealist sau a unui termen nerealist duce la dezamagire, descurajare.

Foarte multi parinti fac lucruri in locul copiilor din dragoste prost inteleasa, din comoditate – e mai rapid si mai usor asa (sa il imbrac, incalt eu, sa il spal eu, sa ii strang eu hainele si jucariile etc.).

Dar, atentie: timpul petrecut cu copilul pentru a de­prinde aceste activitati elementare este un timp castigat, nu pierdut. Cu cat incep mai de mici sa faca aceste lucruri, cu atat devin mai motivati sa le faca, si acest lucru va va usura si voua, ca parinti, viata.

Asumarea responsabilitatii pentru propriile fapte este un element fundamental al independentei copilului – varsta cea mai potrivita pentru aceasta este inainte de trei ani. Dar oare cati dintre noi, parinti de copii mari, ne pomenim scriindu-le temele, facand referate pentru ei, permitandu-le sa isi incalce promisiunile… Daca vrem copii responsabili, trebuie sa ii invatam ca responsabilitatea este o trasatura permanenta, nu de ocazie.

Copilul trebuie lasat sa se descurce in situatii noi – sa dea un telefon si sa ceara o informatie, sa suporte consecintele faptelor sale: un geam spart, o tema nefacuta etc., pentru ca, altfel, ca viitor adult, va avea ca modalitate de rezolvare a pro­blemelor eschivarea sau invinovatirea altora.

Invata-l din timp ca exista activitati pentru care numai el este responsabil (stransul jucariilor, pu­nerea hainutelor murdare la baie, ordinea la cartile din camera), si altele, pentru care responsabulitatea este impartita gatitul, spalatul vaselor etc.
 

Articol publicat in revista BABY.
Text: Cristiana Haica; Foto: Dreamstime.
 

Recomandari
Unica.ro
Recomandari shopping
Glamour.ro
Mai multe din 6 - 7 ani