Coplesit de griji – ce-i de facut?

Mai exista si parerea ca e ceva legat de transmiterea familiala a predispozitiei – deoarece s-a observat ca tulburarea aceasta apare la mai multi membri ai aceleiasi familii, nu neaparat in forma tulburarii obsesiv-compulsive, ci si ca alte forme de anxietate (anxietate generalizata, fobie sociala, anxietate cu atacuri de panica etc.).

Aceasta nu inseamna ca membrii familiei unui anxios vor suferi si ei de tulburare obsesiv-compulsiva), ci ca ar putea sa faca (exista o anumita predispozitie). De obicei, aceasta tulburare apare la copiii cu varste curpinse intre 6 si 12 ani.

Un comportament obsesiv-compulsiv nu este ceva ce un copil poate controla sau stopa daca vrea.

 Copilul este tot timpul ingrijorat
Se stie ca toti copiii au tot felul de ingrijorari, de dubii, de temeri. Insa, unii copii parca nu se pot opri din a fi ingrijorati, oricat ar vrea si ar incerca.

Si aceste ingrijorari ale lor ii determina sa se comporte in anumite moduri repetitive, sa faca lucruri/actiuni iar si iar, care sa le diminueze anxietatea generata de ingrijorari. Am vorbit de anxietate. Ingrijorarile extrem de intense sunt legate de o anxietate crescuta.

Copilul este ingrijorat fie ca se poate imbolnavi, ca poate pierde ceva, ca ceva rau se poate intampla. De aceea, ca sa controleze aceste lucruri, se spala de nenumarate ori pe maini, verifica mereu daca a ramas ceva in urma lui, verifica daca usile, geamurile sunt bine inchise, daca totul este la locul lui sau daca e ceva in neregula. Si acestea sunt numai cateva exemple.

De ce ar trebui sa ne ingrijoreze aceste lucruri? Pentru ca exista o forma de tulburare anxioasa numita tulburare obsesiv-compulsiva (TOC) care se manifesta prin acest tip de comportamente. Copilul este extrem de ingrijorat ca el sau totul din jur poate fi daunator, periculos, gresit sau murdar.

Terapie, medicatie si suportul parintilor
TOC face viata grea si copilului, si familiei lui. Parintii isi dau seama de ciudatenia comportamentului copilului dupa luni sau chiar ani de cand a debutat tulburarea. Copilul se simte frustrat sau vinovat de a nu fi in stare sa controleze aceste ganduri si actiuni.

Aceasta are ca efect tristete, retragerea sociala, scaderea stimei de sine, scaderea performantelor scolare, dificultati de concentrare a atentiei. Intre ideile obsesive cele mai comune in cadrul TOC se intalnesc: frica de murdarie sau microbi, nevoia de ordine, precizie, obsesiile religioase, numerele norocoase sau ghinioniste, gandurile agresive etc.

Tratamentul TOC consta in terapie cognitiv-comportamentala si medicatie. Foarte importanta este si atitudinea intelegatoare si suportul parintilor, care trebuie sa inteleaga ca TOC creeaza probleme, nu copilul.

Text: Cristiana Haica, Foto: Dreamstime.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2