Timiditatea

2. Traumele sociale. La varsta copilariei, dar in special la pubertate si adolescenta, suntem foarte vulnerabili la parerea celorlalti. Exista situatii care ne pot trimite definitiv in tabara timizilor.

O clasa intreaga care te transforma in tinta ironiilor sau batailor de joc, un insucces rasunator intr-o situatie de vorbit in public, o replica usturatoare din partea unei persoane de sex opus atunci cand incerci sa o abordezi pentru o intalnire…

3. Un model familial care favorizeaza o rezerva fata de relatiile sociale. Exista uneori o „traditie a timiditatii in unele familii. Parintii mai retrasi, cu contacte sociale putine, excesiv de bine crescuti, mereu atenti la ce-ar putea spune cei din jur, imprima copilului un model aparte de comportament.

Concluzia pe care copilul o poate trage este ca in orice relatie sociala exista un risc de judecata negativa. Ca urmare, copilul va invata prin imitare comportamentul parintilor.

4. Interactiunea cu persoane de sex opus, chiar daca acestea sunt de aceeasi varsta. Pubertatea aduce cu sine o crestere a interesului fata de persoanele de sex opus. Lipsa de experienta este uneori dublata de o timorare extrema si de o teroare a faptului ca interactiunea ar putea sa esueze.

5. Participarea la intruniri, petreceri, mai ales daca acestea sunt populate de persoane necunoscute sau mai putin cunoscute. Uneori senzatia de apasare este dublata de frica persoanei de a fi zarita de ceilalti ca mananca sau consuma bauturi (chiar si sucuri sau apa!).

6. Vorbitul in public, raspunsurile orale, adresarea unor cuvinte unui grup mai mare de oameni, uneori chiar de aceeasi varsta cu copilul.

7. Vorbitul la telefon – majoritatea persoanelor timide au, inca din copilarie, o problema cu vorbitul la telefon, in special atunci cand trebuie sa poarte o convorbire cu o persoana necunoscuta.

De cele mai multe ori, frica de a vorbi la telefon se datoreaza posibilitatii ca la celalalt capat al firului sa existe o persoana mai putin intelegatoare, care va emite judecati critice.

8. Luarea de notite sau alte activitati practice atata timp cat cineva este in preajma. Timizii nu suporta sa fie priviti atunci cand fac ceva. O asemenea forma de timiditate poate fi extrem de dezarmanta pentru copil, mai ales in cadrul activitatilor de grup (sau in clasa), pentru ca reactia sa de aparare (se ascunde pentru a scrie ceva intr-un caiet) poate fi „taxata de catre colegi.

9. Relatia cu adultii, fie ca acestia sunt cunoscuti, fie necunoscuti, este retraita cu atat mai disconfortant, cu cat acestia au potentialul de a fi mai critici cu copilul.

Text: Consultant Mugur Ciumageanu, psiholog clinician, Foto: HEPTA/PHOTONONSTOP.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4